ADHD

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție – ADHD

Observând copiii dintr-o grupă de preșcolari, se poate să ne ”sară” în ochi un copil anume. De ce acest lucru ? Pentru că, spre deosebire de colegii săi, acesta nu reușește să ducă la capăt o sarcină de lucru, se ridică în mod frecvent de pe scaun sau se mișcă permanent, vorbește neîntrebat sau îi deranjează pe cei din jur în toate modurile.

Acest comportament nu se manifestă doar în mediul școlar, ci și acasă cu familia, în locurile de joacă sau în alte contexte sociale. Manifestările respective pot să apară și la ceilalți copii de vârstă apropiată, însă ceea ce diferențiază  copiii cu hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normală este frecvența și intensitatea cu care apar problemele (se concentrează greu, este ușor distras, este agitat etc.).

Copilul cu ADHD atrage atenția prin manifestările sale și prin deficiențele sale în trei domenii importante pentru dezvoltarea sa armonioasă:

  • Dificultăți de atenție si concentrare
  • Comportamente impulsive
  • Hiperactivitate (agitație evidentă).

Deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o tulburare cronică care se caracterizează printr-un nivel ridicat de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate.  Determină serioase disfuncții în mai multe domenii de funcționare, afectând copiii, familia, școala și grupul de prieteni.

Conform DSM IV simptomele ADHD sunt:

  • Incapacitatea copilului de a-și menține atenția. Aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;
  • Hiperactivitatea, ducând la un comportament neadecvat;
  • Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determină pe copil să se implice în diverse activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.

 Dificultăți de atenție si concentrare

Copiilor sau adolescenților le este foarte greu să finalizeze activitățile începute, capacitatea lor de concentrare este scăzută, iar atenția este foarte ușor de distras. Problemele  apar  mai  ales când aceste activități sunt  impuse  de  alte persoane. La preșcolari și la școlarii mici aceste probleme apar și în activitățile alese de ei (în joc). Chiar dacă la început copilul arată  interes față de sarcină, acesta dispare în scurt timp, iar copilul se orientează spre o altă activitate.

 Comportamente impulsive

 Copii sau adolescenții cu ADHD sunt predispuși să acționeze brusc, fără a se gândi la consecințele comportamentului lor. Dacă își încep temele, trec la rezolvare fără să citească cu atenție cerințele, renunțând repede la încercarea lor, oferă răspunsuri înainte ca interlocutorul să termine de formulat întrebarea și îi întrerup frecvent pe ceilalți.

Hiperactivitatea

Este caracterizată printr-o neliniște motrică. Copilul, mai ales preșcolarul sau școlarul mic, nu poate să stea liniștit pe scaun decât o perioadă scurtă de timp. Acesta se ridică mereu, scapă lucrurile pe jos, mută lucrurile pe masă sau le răvășește. La adolescent acest gen de manifestări sunt mai puțin pregnante, dar există și la el o tendință de mișcare (bâțâie piciorul pe sub masă, se joacă cu creionul sau pixul, se întoarce la bancă etc.)

Cine pune diagnosticul ?

În cazul în care părinții identifică anumite probleme la copil, atât prin observare personală, cât și din feed-back-urile primite de la cadre didactice, este important ca aceștia să apeleze întâi la medicul de familie. Diagnosticul de hiperactivitate poate fi stabilit doar de către un specialist. Specialiștii pot fi medicii psihiatrii sau psihologi care lucrează  în domeniul  clinic. După cum s-a văzut  neliniștea, impulsivitatea și capacitatea limitată de concentrare sunt caracteristice copiilor mici, motiv pentru care, când se răspunde  la întrebările din fișa de apreciere a specialistului trebuie să se țină cont de vârsta copilului. Astfel de manifestări pot apărea și la copii  cu  tulburări  psihice,  cu  dificultăți  de  învățare  și  la  cei  cu deficiență mintală, dar în cazul acestora din urmă manifestările sunt cauzate  de  nivelul  scăzut  de  inteligență  și  nu  de  tulburarea  de hiperactivitate.

Ce se poate face?

Cele mai importante aspecte țin de alegerea căilor de ajutorare a copilului / adolescentului cu ADHD și a măsurilor care se cer, în funcție de problemele apărute: asupra copilului sau adolescentului, în familie, la grădiniță sau la școală. Aceste principii sunt importante pentru că cele mai multe măsuri de asistență au o funcționalitate specifică. De exemplu nu trebuie să existe așteptări la diminuarea manifestărilor comportamentale neadecvate la școală dacă se face o terapie de mișcare. La fel de puțin este de așteptat ca măsurile întreprinse acasă să aibă un efect spectaculos la școală sau la grădiniță. Măsurile întreprinse trebuie să fie combinate, coerente, să existe conlucrare între familie, școală și specialiștii implicați.

(informații din: ”ADHD – intrebări și răspunsuri”, Manfred Dopfner, Gerd Lehmkuhl, Medice – Iserholn)