Manifestări comportamentale opozante

Copiii cu manifestări comportamentale opozante au dificultăţi în respectarea regulilor importante, în comparaţie cu cei de aceeaşi vârsta, dar fără probleme. Ei ajung deseori să aibă conflicte cu părinţii sau cu alte persoane adulte semnificative, precum și cu fraţii sau cu alţi copii din afara familiei. Ei se înfurie foarte repede, îi enervează pe ceilalţi în mod constant și îi învinovăţesc pentru greşelile sau comportamentele proprii neadecvate. Manifestările opozante și agresive sunt până la un punct parte componentă a unei dezvoltări normale, existând anumite faze în care aceste manifestări sunt mai pregnante. Spre exemplu, mulţi copii de trei ani au crize de furie intense care devin tot mai rare la patru-cinci ani. La pubertate conflictele cu părinţii cresc în amploare. Astfel, putem spune că până la un anumit punct comportamentele agresive și opozante sunt normale. Un copil care nu este niciodată agresiv ar trebui să vă îngrijoreze mai mult decât un copil care are din când crize de furie si încalcă regulile.

Totuşi există copii la care aceste probleme sunt mai accentuate decât la cei de aceeaşi vârstă și care, din cauză acestor manifestări, intră în conflict cu membri familiei, cu colegii sau cu cadrele de la grădiniţa sau de la scoală. În mod obişnuit aceste probleme se manifestă mai ales în relaţiile cu persoanele de încredere, fie adulte, fie de aceeaşi vârstă. De regulă, copii nu se percep ca fiind încăpăţânaţi sau ostili și îşi justifică comportamentul ca fiind un răspuns normal la cerinţe iraţionale sau la circumstanţe accidentale sau neadecvate.

În ansamblu, sub conceptul de manifestări comportamentale opozante pot fi cuprinse diferite forme de comportamente agresiv și de refuz:

– nerespectarea regulilor și a cerinţelor;
– crize de furie și comportamente agresive față de părinţi și față de adulţi (cel mai adesea în cazul în care li se impun anumite limite);
– comportamente dominante și agresive față de fraţi;
– comportamente dominante și agresive față de alţi copii de aceeaşi vârsta, din afara familiei.

Comportamentele opozante și agresive se manifestă într-un singur context sau se poate manifesta în mai multe. Uneori manifestările se pot limita la o singură persoană din familie. Totuşi, în cea mai mare parte din cazuri aceşti copii se comportă opozant față de mai mulţi membri ai familiei, iar în afara acestui mediu pot fi prietenoşi și adaptaţi. Se poate întâmpla ca părinţii sa fie deja exasperaţi de comportamentul copilului în familie, în timp ce educatoarea ii poate descrie ca fiind prietenos, afectuos si gata de ajutor. Gradul de răspândire al problemelor comportamentale la mai multe arii si situaţii este un indicator al severităţii tulburării: cu cat problemele apar în mai multe contexte, cu atât manifestările sunt mai grave. La unii copii manifestările sunt atât de accentuate încât în familie, la grădiniţa sau la scoală sunt de nesuportat. Manifestările comportamentale nu apar în toate situaţiile la fel si trecerea la un comportament normal este treptata.

Dacă manifestările comportamentale de tip opoziţional sunt foarte pronunţate, atunci discutăm de o tulburare comportamentala de tip opoziţional.
Cum este diagnosticata o tulburare de comportament de tip opoziţional de către specialist ?
Diagnosticarea unei tulburări de tip opoziţional poate fi realizata doar de către un specialist, pe baza anumitor caracteristici care vor fi prezentate în continuare. Diagnosticul poate fi stabilit doar când sunt prezente mai multe din caracteristici; acestea trebuie sa fie mai intense decât la copiii care nu prezintă aceste probleme. În plus, acestea trebuie sa se manifeste pe o perioada de cel puţin sase luni.

Cum identificăm manifestările opozante?
1. Caracteristicile tulburării comportamentale opoziţionale (tulburarea comportamentului social prin manifestările ostile, opoziţionale)
2. Are crize neobişnuite si puternice de furie sau se enervează repede, comparativ cu copii de aceeaşi vârsta;
3. Se ceartă des cu adulţii;
4. Frecvent se împotriveşte în mod activ regulilor sau cerinţelor adulţilor sau refuza sa le urmeze;
5. Îi agasează pe ceilalţi în mod intenţionat;
6. Atribuie altora vina pentru greşelile proprii;
7. Este des iritat sau se lasă uşor provocat de ceilalţi;
8. Este în mod frecvent gălăgios și se enervează uşor;
9. Este frecvent răutăcios și dornic de răzbunare.

Cât de frecvente sunt manifestările opoziţionale ?
Manifestările comportamentale opoziţionale și tulburările de comportament sunt frecvente. Un studiu efectuat în Germania arată că părinţii descriu la copii cu vârste cuprinse între 4-10 ani existența manifestărilor comportamentale la 3% dintre fete și la 6% dintre băieţi. Datele oferite de părinţi indică faptul că manifestările mai uşoare sunt întâlnite la mai mulţi copii. Manifestări identificate prezentate în ordinea frecventelor descrescătoare: Ceartă / contraziceri, gelozie uşoară, crize de furie, este neascultător acasă, distruge lucrurile proprii, este neascultător la școală, țipă mult, iritat / îmbufnat.

(Fragmente din cartea “Copilul hiperactiv și încăpăţânat” – Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd Lehmkuhl, editura ASCR, ediţia în limba română 2004 RTS ROMANIAN PSYCHOLOGICAL TESTING SERVICES, www.rtscluj.ro).