Este important să înțelegem că copiii cu autism pot avea dificultăți semnificative în ceea ce privește alimentația, inclusiv preferințe stricte pentru anumite tipuri de alimente, texturi și culori. Aceste preferințe pot duce la o dietă extrem de limitată, ceea ce poate crea probleme pentru părinți și copii.
Părinții se confruntă adesea cu provocarea de a diversifica alimentația copiilor lor, dar aceștia pot refuza să consume alimente noi, ceea ce poate provoca reacții puternice, precum accese de furie și agresivitate. Acest comportament poate deveni un cerc vicios, deoarece părinții se pot simți obligați să ofere doar alimentele preferate ale copiilor, întărind astfel comportamentul lor ritualic.
Cu timpul, diversificarea alimentației devine din ce în ce mai dificilă, ceea ce face ca un program terapeutic de training de masă să devină important în educația alimentară a copilului cu autism. Acest program implică mai multe etape:
1. Prima etapă constă în a-l învăța pe copil să stea la masă pentru o perioadă scurtă de timp, de aproximativ 5 minute. Acesta este un pas important, deoarece îl ajută să se adapteze la mediile sociale unde se impune servirea mesei.
2. Următoarea etapă implică învățarea copilului să folosească adecvat tacâmurile.
3. A treia etapă se concentrează pe varierea alimentelor, începând cu selecția corectă a acestora.
Înainte de a începe acest program, este recomandat să consultați un medic pediatru pentru a evalua starea de sănătate a copilului și pentru a crea o listă cu alimentele acceptate și cele respinse, pentru a înțelege mai bine deficiențele nutriționale. De asemenea, este important să monitorizați reacțiile copilului la anumite alimente, cum ar fi alergiile sau sensibilitățile alimentare.
Programul de training de masă începe cu introducerea unui singur aliment, care va fi lucrat pas cu pas. Un aspect crucial este de a oferi un premiu motivant pentru fiecare progres, indiferent dacă este doar staționarea la masă sau consumul alimentului propus.
În timpul acestui program, copilul este ajutat să învețe să mănânce o varietate de alimente, iar apoi să le consume în sesiuni în care învață să mănânce la cerere, la început prin imitare. Acest lucru îi va ajuta să dezvolte obiceiuri alimentare mai regulate și să se comporte adecvat în medii sociale.
Procesul de generalizare implică, în cele din urmă, introducerea alimentelor la masa de acasă, astfel încât copilul să poată aplica aceste abilități într-un mediu familial.
BIBLIOGRAFIE:
· Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare-Tehnici de bază ale intervenţiei comportamentale, O. Ivar Lovaas şi Andrew Bondy, Greg Buch, Howard G. Cohen, Kathryn Dobel, Svein Eikeseth, Lori Frost, Ronald Huff, Eric V. Larsson, Nina W. Lovaas, Gary S. Mayerson, Tristam Smith, Valerie Vanaman, Jacqueline Wynn, traducere din limba engleză de lect. dr. Alina Ţigău, Editura Frontiera, 2012;
· Ghid de terapie ABA, partea I, Strategii de modificare a comportamentului copiilor cu autism, Ron Leaf, John McEachin, Jamison Dayharsh, Marlene Boehm, traducere din limba engleză de Ileana Achim, Editura Frontiera, Bucureşi 2010.